Carl Rogers,initiatorul orientarii centrate pe persoana,a inceput sa utilizeze termenul de "client" pentru a se referi la o persoana care beneficiaza de psihoterapie.In anii aceia(1940) termenul folosit era "pacient",folosit in psihiatrie.
Conotatiile termenului de "pacient" sunt acelea ca beneficiarul este pasiv,i se prescrie un tratament,el il urmeaza si asteapta sa apara rezultatele.In terapie nu este deloc asa,clientul este parte din proces.Astfel,in anul 1940,termenul "client" a devenit cunoscut pentru a comunica faptul ca in consiliere/psihoterapie va exista o relatie caracterizata in mare masura de egalitate.

                                                                                                                                   

Bibliografie

"Consilierea centrata pe persoana in actiune"
Dave Mearns,Brian Thorne