Adultii care au supravietuit abuzurilor sexuale din copilarie au o identitate inerta ( conceptul de identitate inerta il gasim la Mitchell Young), care este compusa din separare, dezintergrare si staza, o identitate care nu este capabila sa experimenteze conexiunea, integritatea si miscarea. Desi " muncesc" sa isi construiasca ( si chiar reusesc) o identitate publica vibranta, eficienta si prietenoasa la nivel superficial, aceasta identitate este traita ca inautentica extraordinar de fragila. Este ca si cum ar exista doua persoane: una foarte bine ancorata social, zambitoare si prietenoasa ; si una fragila, trista, tematoare de relatiile cu oamenii ( pentru ca a invatat de timpuriu ca oamenii nu pot fi de incredere- se intampla asta mai ales in cazul copiilor abuzati sexual de catre membrii familiei) tematoare de apropiere.
Chiar sub aceasta poleiala a unei functionari adeseori impresionante, supravietuitorul traumei este prins in capcana unei lumi interioare a fragmentarii, groazei si furiei. Adesea infricosati ca ceilalti le vor descoperi adevarurile ascunse, supravietuitorii traumei raman fundamental deconectati de ceilalti.