"Viata buna este un proces,nu o stare de a fi.

                              Este o directie,nu o destinatie.''

 

O schita a ceea ce poate fi terapia centrata pe client atunci cand ajunge la nivelul sau optim.

 "Daca terapia ar fi optima,atat intensiva cat si extensiva,asta ar insemna ca terapeutul a putut sa stabileasca o relatie puternic personala si subiectiva cu clientul raportandu-se la el nu ca un om de stiinta la un obiect de studiu,nu ca un medic care se asteapta de la el sa puna un diagnostic si sa vindece,ci de la persoana la persoana." Carl Rogers- A deveni o persoana 

Cu alte cuvinte asta inseamna ca terapeutul accepta neconditionat clientul (acesta este unul dintre principiile de baza a psihoterapiei centrate pe persoana).Este valoros oricare i-ar fi starea sau comportamentul.

Inseamna ca terapeutul este autentic (congruent),il intampina pe client cu sentimentele pe care le traieste organic.

Inseamna ca terapeutul il intelege empatic pe client,iar acesta simte acest lucru.

Inseamna ca terapeutul  a ajuns sa se simta in largul lui intrand pe deplin in aceasta relatie,relatie care nu are de unde sa stie,la nivel cognitiv,unde va duce,si e multumit sa furnizeze un climat care-i va da posibilitatea clientului de a se simti liber sa fie el insusi.

Pentru client aceasta terapie optima ar insemna explorarea de sentimente tot mai stranii,necunoscute si periculoase din el,explorarea dovedindu-se posibila numai pentru ca intelege treptat ca este acceptat neconditionat.Astfel face cunostinta cu acele trairi pe care le-a cosiderat prea amenintatoare pentru structura sinelui.

Pentru moment este una cu frica sa,cu furia sa,cu duiosia sau cu forta sa.

Constata ca i se schimba comportamentul, intr-un mod constructiv,in concordanta cu sinele proaspat trait.

Se apropie de intelegerea faptului ca nu mai trebuie sa se teama de ceea ce ar putea aduce experientele,ci ca le poate primi deschis,liber.