Teoreticienii centrati pe persoana folosesc adesea analogia cu o planta care creste. Nimeni nu poate face o planta sa creasca, dar daca acestei plante i se asigura un sol bun,apa,lumina,ingrasaminte aceasta creste si se dezvolta frumos.

 Nu putem schimba materialul genetic al unei plante,nu putem sa transformam un mac intr-un trandafir,dar asigurandu-i toate conditiile necesare dezvoltarii aceasta imboboceste,creste,se dezvolta.

Tot asa se intampla si cu oamenii,asigurandu-le conditiile necesare cresterii - empatie,acceptare neconditionata,congruenta - acestia pot obtine armonia intre experienta si structura eului si pot fi ei insisi si in acelasi timp pot trai alaturi de alti oameni.

 Cand cele doua(experienta si structura eului) se afla in dezechilibru experimentam stres,durere,discomfort,furie -  "vocile"  organismice care ne motiveaza sa ne schimbam.

 In terapia centrata pe persoana cautam sa cream  climatul pentru a ajunge la acea armonie intre experienta si structura eului.Nu ne ocupam cu schimbarea structurii eului si nici nu incercam sa scapam de ea.Auzim si raspundem incercarii cuiva de a gasi un mod de viata mai satisfacator,dar care se teme sa nu-si raneasca prietenii si familia.

Teama este una reala,desi nu putem sti daca se bazeaza pe o anticipare falsa sau pe una reala.

                                                                                                                                                                             

Bibliografie:

Janet Toland

" Psihoterapie & consiliere centrata pe persoana "