Cand dragostea devine dependenta

Putem deveni dependenti fata de partener si putem suferi de dependenta afectiva in cadrul unei relatii pasionale. Aceste doua forme de adictie (dependenta) sunt cele mai uimitoare pentru noi toti si sunt, de altfel, si printre cele mai discutate de catre specialisti.

Pentru unii oameni telul existentei si imaginea fericirii il reprezinta formarea unui cuplu, a unei familii; succesul in dragoste este sinonim cu „sa reusesti in viata”.

Si totusi, cuplul poate deveni sinonimul infernului domestic, al violentei insuportabile, s uportata de unii dincolo de limita acceptata.

Viata de cuplu, adultere, nasteri, divorturi, impacari alcatuiesc zilnic tema centrala a ziarelor si emisiunilor de tip tabloid, unde suntem zilnic pusi la curent cu tulburarile vietii de cuplu.

Dragostea este facuta din pasiune si din sex, din tandrete si din impartasire, dar o relatie durabila necesita si o parte de decizie constienta si de angajare.

Casatoria reprezinta o modalitate oficiala de „sacralizare” a angajarii, care implica existenta unei parti care tine de indatoriri -ne casatorim ca sa fim impreuna la bine si la rau-. Acest angajament permite depasirea momentelor dificile, impiedica ruperea relatiei la cel mai mic semn ca ceva nu merge. Obisnuinta vietii in comun va intari o legatura in care complicitatea pecetluieste o alianta pe care timpul o cimenteaza.

Dar acest angajament poate deveni uneori apasator, alegerea face loc constrangerii, legatura devine alienare si reactia continua in absenta oricarei tandreti si a oricarei pasiuni, ajungand chiar sa fie o atitudine de tip sacrificial, care transforma viata de cuplu intr-un drum al crucii.

Exagerarea acestei dimensiuni de angajament este cea care duce pana la sacrificiu, care explica dificultatile pe care le au indivizii, ca si societatea, de a aborda direct problemele de violenta in cadrul cuplurilor.

In societatile cele mai moderne, violenta in cuplu este o problema majora, ale carei victime, de frica sau de rusine, au nevoie de mult timp pentru a se hotari sa ceara ajutor.

Exemplu:

Un barbat este acuzat pentru violente grave asupra sotiei sale deja bolnave. Grave, pentru ca loviturile au bagat-o in spital. Aceeasi femeie este cea care, in ziua procesului, il va implora pe judecator sa nu-i condamne sotul. Datorita ei, barbatul, care ar fi trebuit sa stea cativa ani in inchisoare, va scapa doar cu o condamnare cu suspendare. Chiar si in ceasul al doisprezecelea ea nu vede tentativa de omor, ea are sentimentul ca a fost vorba de o manifestare de dragoste si de atasament.

 Ajutorul acordat victimelor se loveste, in unele cazuri, chiar de atitudinea victimelor insesi: ele se comporta adesea ca si cum ele ar fi vinovate, tinand cuplul, chiar daca acest cuplu este pricina tuturor suferintelor sale.