Adolescentul incearca sa-si gaseasca propriul drum, are nevoie de o identitate proprie, nu exista un marcaj pentru drumul acesta catre gasirea identitatii,daca adaugam si asteptarile sociale de a avea succes,adolescentul traieste sub o presiune imensa, presiunea de a-si gasi propriul drum.
Aceasta situatie este dificila atat pentru adolescenti cat si pentru parinti.
Noi,parintii trebuie sa le pregatim terenul pentru a creste, ca si atunci cand erau mici si abia invatasera sa mearga, iar noi indepartam obiectele care i-ar fi putut accidenta. Trebuie sa facem asta astfel incat sa le respectam demnitatea, sa le crestem stima de sine.
In aceasta perioada de schimbari teribile toti membrii familiei devin aproape niste necunoscuti unii pentru altii si trebuie sa faca din nou cunostinta.Abordarea acestei etape cu mai multa iubire decat frica poate face diferenta intre succes si esec.
Incercati sa stabiliti o relatie pozitiva, bazata pe latura umana si iubitoare.Este absolut inutil sa incerci sa schimbi lucrurile prin control si amenintari.Incercati sa ii priviti pe adolescenti ca pe niste indivizi de valoare si atunci poate interveni schimbarea.Laudati-i pentru fiecare lucru pozitiv pe care reusesc sa-l faca.
Pentru a crea baza pentru schimbare ar fi nevoie de urmatorii pasi:
- Tu, parintele, ar fi bine sa iti exprimi fricile, astfel incat adolescentul sa le poata auzi.
- Tu, adolescentul, este bine sa spui ce se intampla cu tine si sa fii crezut.Trebuie sa fii capabil sa vorbesti despre fricile tale si sa stii ca vei fi ascultat fara a fi criticat sau ridiculizat.
- Tu, parintele, trebuie sa dai dovada de disponibilitate de a asculta si de a arata ca intelegi.Intelegerea nu inseamna a gasi scuze, ci ofera o baza clara de la care se poate merge mai departe.
- Tu, adolescentul, poti explica nevoia pe care o ai, ca parintele sa te asculte si sa nu iti dea sfaturi daca nu le ceri.
- Tu, parintele, trebuie sa intelegi ca adolescentul are dreptul de a nu actiona conform sfatului pe care i l-ai dat.